Aproximari si utopii intelectuale din doua lumi (nu doar literare). M-am nascut si format intr-o lume-inchisoare. Aproape cincizeci de ani, temnicerii s-au straduit sa ne convinga ca noi sintem altfel, sintem diferiti de ceilalti, de occidentali. Ca la noi functioneaza alte limbaje, alte criterii, alte valori. Dar complexele (afisate) de superioritate nu puteau ascunde complexele (reale) de inferioritate. Din clipa in care m-am dezmeticit, din vraja malefica a comunismului, am incercat sa devin un om normal. Mai intii, am realizat ca nimeni nu te poate impiedica sa gindesti limpede, pe cont propriu, si sa exprimi clar si pina la capat ceea ce crezi. Poti fi tratat ca un detinut sau ca un cetatean de rangul doi (in propria ta tara!), dar nimeni nu-ti poate lua calitatea (innascuta, dobindita?) de cetatean al Republicii Ideilor, al Cetatii Poeziei. Sinapsele (incepute acum 20 de ani) m-au ajutat sa ma definesc, sa inteleg lumea in care am trait si traiesc (inclusiv lumea literara), sa scriu poezie mai bine. Cumva de la sine, incercarile mele s-au grupat (tematic) in patru sectiuni: Despre frica si despre scris (esenta totalitarismului, mecanismele manipularii, responsabilitatea scriitorului), Unde se afla poezia? (specificul, locul si rolul poeziei in lumea contemporana), Paradisul din tomberon (de ce nu putem fi - inca - postmoderni) si Sa devii ceea ce esti (ce inseamna sa fii, cum ajungi scriitor). Deviza mea: idei putine, dar in miscare. Normal. Spre deosebire de un computer, noi avem alt mod de a pastra si mai ales de a procesa informatia. Modul nostru de a gindi, chiar bibliografia noastra, evolueaza, se modifica radical in timp. Fiindca aceasta bibliografie, inaccesibila celei mai sofisticate masinarii, e constituita din trairile noastre, din ezitarile noastre, din revelatii si intilniri mirabile: cu oamenii si oamenii din carti. Fiindca noi avem sinapse. Apanaj al vietii.
Scrie un review