Ce faza, nene! Rămăsesem singur in statie, la 88, si-mi tot venea sa duc mina la buzunar, fiindca ma făcusem cu o bricheta misto, de la Hari. Nu era noua; cica fusese a lu’ ta-su, din tinerete, da’ parea destul de grea; cred ca era de argint, si, cind mi-a pus-o in palma, am ramas tablou, iti dai seama. Ziua mea fusese ha-haaa! – pe 13 aprilie, pe trimestru’ doi, si m-am gindit ce zi o fi azi, da’ nu era nici o zi. Adica era simbata, normal, da’ pina la vacantă mai aveam, slavă Domnului, o săptamină; deci ne vedeam in fiecare zi, si lunea cealalta, pe 16, plecam in tabără, la Piatra-Arsă. Si-atunci...? Să mor daca-nteleg ce-o apucase cu cadou’ ăsta!
Scrie un review