Cruzimea si sensibilitatea feminitatii care se indoieste de sine. intr-o zi insorita... De cite ori incercam... O stramatusa mi-a vorbit odata... Nu te teme, imi sopteste el... Imaginea mea biziie... Prietena mea cea mai buna... Sa-mi pastrez ponderea... Te astept in parc... Ne plimbam mult... ii placeau femeile si vinul... Nici macar nu-l vazuse... E iarna... Femeia la treizeci de ani... Şi totusi, cindva, femeia puhava... Cind stau linga tine... Scirtiitul portii de fier... Stau si ma holbez... Am spart toate oglinzile... Cimpul intins, fierbinte... Femeia isi rula grasimea... Ma trezesc deja obosita... Bruma din octombrie udase casele... Din umbra balconului sau... Cind imi trec lama pe picior... La treizeci si doi de ani furia... O negresa ragusita... Dugheana e slab luminata... Trenul opreste intr-o halta... infasurata-n baticuri... Şi dupa ce si-a udat gradina... Prin crengile amestecate de vint... Nu e decit inceputul... Cindva mi se parea usor... Traversind cimpia...
Scrie un review